DREPTUL DE PROPRIETATE

-> Definitia si caracteristicile dreptului de proprietate
-> Caracterele generale ale dreptului de proprietate
-> Dreptul de accesiune
-> Dreptul de proprietate publica
-> Obiectul dreptului de proprietate publica
-> Dreptul de proprietate privata
-> Ingradirile de interes privat
-> Dobandirea dreptului de proprietate
-> Dreptul de uzufruct
-> Dreptul de uz, abitatie si superficie

Dobandirea dreptului de proprietate

Enumerare. Clasificare
In raport cu diferitele criterii folosite de teoreticieni, se deosebesc mai multe moduri de dobândire a dreptului de proprietate.
După intinderea dobândirii, se disting:
a) moduri de dobândire universala;
b) moduri de dobândire cu titlu particular;
După momentul cand operează transmisiunea, exista:
a) moduri de dobândire intre vii;
b) moduri de dobândire pentru cauza de moarte;
După situaţia juridica a bunului in momentul dobândirii:
a) moduri de dobândire originare;
b) moduri de dobândire
După caracterul transmisiuni, se disting:
a) moduri de dobândire cu titlu oneros;
b) moduri de dobândire cu titlu gratuit;
Convenţia (contractul)
Convenţia sau contractul reprezinta cel mai important mod de dobândire a dreptului de proprietate, precum si a altor drepturilor reale.
In ceea ce priveşte transferul unui drept real, acest lucru nu se realizează concomitent cu inchierea convenţiei translative de drepturi reale in următoarele cazuri:
a) partile au convenit, printr-o declaraţie de voinţa expresa, sa amâne transferul dreptului real, la împlinirea unui termen sau după realizarea unei condiţii;
b) instrainarea are ca obiect un lucru viitor;
c) proprietatea bunurilor de gen se trasfera numai in momentul predării efective;
d) drepturile reale privitoare la imobile trecute in cartea funciara se transfera in momentul in care se face înregistrarea dreptului in cartea funciare;
e) instrainatorul nu este proprietarul lucrului;
Accesiunea
Denumita si incorporatiune, este un mod de dobândire a dreptului de proprietate care a fost tratat anterior, la începutul acestui capitol.
Prescripţia achizitiva (uzucapiune)
Prescripţia achizitiva este un mijloc de dobândire a dreptului de proprietate prin posesiunea exercitata inlauntrul unui anumit termen prevăzute de lege.
Utilitate uzucapiune consta in următoarele:
a) in marea majoritate a cazurilor, posesia corespunde dreptului de proprietate, insa dovada acestuia este greu de făcut, astfel ca uzucapiunea suplineşte aceasta dificultate de proba;
b) nevoia de stabilite si securitate juridica a raporturilor juridice determina recunoaşterea de efecte juridice unei aparente îndelungate de proprietate;
c) uzucapiunea apare ca o sancţiune împotriva vechiului proprietar care da de dezinteres si de lipsa de diligenta.
Uzucapiunea de 30 de ani, prevăzuta de art. 1980 Cod civil, presupune:
a) sa existe o posesie de 30 de ani;
b) posesia sa fie utila si neviciata;
c) posesorul poate fi de buna credinţa, de rea credinţa si fara nici un titlu.
Uzucapiunea de la 10 la 20 de ani, prevăzuta de art. 1985 Cod civil, stipulează ca: cel ce castiga cu buna credinţa si printr-o justa cauza un nemiscator determinant, va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, daca adevăratul proprietar locuieşte in circumscripţia tribunalului judeţean – unde se afla nemiscatorul, si prin 20 de ani daca afara din aceea circumscripţie”.
Cauzele de suspendare a prescripţiei achizitive:
a) cat timp cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forta majora sa facă acte de întrerupere;
b) cat timp ce se pretinde proprietar se afla in rândul forţelor armate romane, ce se găsesc pe picior de război;
c) intre parinti sau tutore si cel ce se afla sub ocrotirea lor, pentru bunurile pe care aceştia le administrează in numele celor puşi sub ocrotire;
d) prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitatea de exerciţiu, cat timp nu are reprezentant legal;
e) prescripţia nu curge intre soţi in timpul casatoriei.
Prescripţia instantanee asupra bunurilor mobile
Potrivit art. 1909 Cod civil: „bunurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiuni lor, fara sa fie trebuinţa de vreo curgere de timp”, dar cu condiţia sa fie întrunite următoarele condiţii:
a) sa fie un bun mobil corporal;
b) posesia sa fie utila, adica neviciat;
c) posesorul sa fie de buna credinţa;
Tradiţia
Tradiţia consta in remiterea materiala a lucrului in mana dobânditorului. In dreptul roman, acest mod de dobândire a dreptului de proprietate se bucura de o larga aplicatiune, deoarece convenţia simpla dintre parţi nu producea decât obligaţia de a transfera proprietatea.
Ocupaţiunea
Ocupaţiune reprezinta operaţiunea care consta in luarea in posesie a unui bun ce nu aparţine nimănui, cu intenţia de a deveni proprietarului.
In acest sens, art, 477 si 646 Cod civil dispun ca toate bunurile vacante si fara stăpân, precum si cele ale persoanelor care mor fara moştenitori sau ai căror moştenitori nu le-au acceptat, revin statului.
Hotărârea judecatoreasca
Hotărârile judecatoresti sunt declarative de drepturi, adica recunosc parţilor un drept anterior, ele neacordand celui ce pretinde, un drept nou. Hotărârile judecatoresti, in anumite situatii, devin constitutive de drepturi, adica pot fi considerate ca un mod de transmitere, respectiv de dobandirea proprietatii, prin aşa numita ordonanţa de adjudecare, prin care se definitivează executarea silita, constând in vânzarea la licitaţie publica a bunurilor unei persoane.