- evaluari proprietati imobiliare
- evaluari bunuri mobile
- evaluari intreprinderi
- evaluari active financiare
- Consultanta evaluare
- Consultanta fiscala si audit
- Proprietate intelectuala
- Dreptul de proprietate
- Evaluari active
- Termeni evaluare active
- Valoarea de piata si metode
- Tipuri de valori determinate
- Evaluare active imobiliare
- Evaluare active mobile
- Evaluarea activelor financiare
- Evaluare intreprinderi
- Evaluarea afacerilor
- Evaluarea in contabilitate
- Evaluarea patrimoniului
- Etape evaluare active
- Evaluarea activelor la achizitie
- Evaluarea activelor la bilant
- Evaluarea activelor la iesire
- Evaluarea costurilor de productie
- Tipuri active financiare
- Dependenta contabilitate-evaluare
- Reevaluarea activelor
- Reevaluarea imobilizarilor corporale
- Reevaluarea activelor imobilizate
- Tipuri de imobilizari reevaluate
- Monografie contabila reevaluare
- Tratamente reevaluarea stocurilor
- Amortizarea activelor
- Evaluarea activelor amortizabile
- Metode de determinare a amortizarii
- Amortizarea mijloacelor fixe
- Link-uri utile
- Cadastru si intabulare
- Carte funciara
Evaluari imobiliare
Raport evaluare - Evaluatori romania
- Monitorul oficial
- Contabilitate si audit
- Administratia financiara
DREPTUL DE PROPRIETATE
-> Definitia si caracteristicile dreptului de proprietate
-> Caracterele generale ale dreptului de proprietate
-> Dreptul de accesiune
-> Dreptul de proprietate publica
-> Obiectul dreptului de proprietate publica
-> Dreptul de proprietate privata
-> Ingradirile de interes privat
-> Dobandirea dreptului de proprietate
-> Dreptul de uzufruct
-> Dreptul de uz, abitatie si superficie
Dreptul de proprietate publica
Dreptul de proprietate publica este acel drept patrimonial real apartinand statului si a unitatilor administrativ-teritoriale, care exercita posesia, folosinta si dispozitia in regim de drept public in limitele prevazute de lege .
Caracteristicile dreptului de proprietate publica
Caracterele de proprietate publica sunt precizate in Constitutia Romanei (pct. 4 din art. 135): „Bunurile proprietate publica sunt alienabile ”, iar Legea nr. 215/2001 privind administratia publica, art.122, alin.2, prevede ca ,, bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, impresciptibile si insesizabile ”. De asemenea, Legea nr.public sunt inalienabile, impresciptibile si insesizabile, iar Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia statueaza in art.11: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, adica:
• nu pot fi înstrainate; ele pot fi date numai in administrare, concesionate sau închiriate, in conditiile legii;
• nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale;
• nu pot fi dobandite de catre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna – credinta asupra bunurilor mobile.
Actele juridice încheiate cu încalcarea prevederilor alin (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta.
Prin caracterul inalienabil intelegem ca bunurile proprietate publica sunt scoase din circuitul civil, adica nu pot fi înstrainate prin acte juridice civile.
Caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate publica trebuie privit din punct de vedere „extinctiv” si din punct de vedere „achizitiv”.
In acest sens, actiunea in revendicare a unui drept de proprietate publica, poate fi introdusa oricand, indiferent de timpul in care el nu a fost exercitat.
Sub aspect achizitiv, bunurile din proprietate publica nu pot dobandite pe calea uzucapiunii, oricat de lunga ar fi uzucapiunea, in cazul bunurilor imobile, iar bunurile mobile nu pot fi dobandite prin posesia de buna credinta, conform dispozitia art. 1844 Cod civil: „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert”.
Caracterul insesizabil deriva din caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica, pentru ca are in vedere prezumtia ca statul este solvabil întotdeauna , iar creantele creditorilor statului si unitatilor administrativ-teritoriale se realizeaza pe calea unor mijloace specifice, pe baza unor norme de drept financiar, speciale si nu pe calea urmaririi silite a bunurilor debitorului, cum se întampla cu bunurile din domeniul privat.




