- evaluari proprietati imobiliare
- evaluari bunuri mobile
- evaluari intreprinderi
- evaluari active financiare
- Consultanta evaluare
- Consultanta fiscala si audit
- Proprietate intelectuala
- Dreptul de proprietate
- Evaluari active
- Termeni evaluare active
- Valoarea de piata si metode
- Tipuri de valori determinate
- Evaluare active imobiliare
- Evaluare active mobile
- Evaluarea activelor financiare
- Evaluare intreprinderi
- Evaluarea afacerilor
- Evaluarea in contabilitate
- Evaluarea patrimoniului
- Etape evaluare active
- Evaluarea activelor la achizitie
- Evaluarea activelor la bilant
- Evaluarea activelor la iesire
- Evaluarea costurilor de productie
- Tipuri active financiare
- Dependenta contabilitate-evaluare
- Reevaluarea activelor
- Reevaluarea imobilizarilor corporale
- Reevaluarea activelor imobilizate
- Tipuri de imobilizari reevaluate
- Monografie contabila reevaluare
- Tratamente reevaluarea stocurilor
- Amortizarea activelor
- Evaluarea activelor amortizabile
- Metode de determinare a amortizarii
- Amortizarea mijloacelor fixe
- Link-uri utile
- Cadastru si intabulare
- Carte funciara
Evaluari imobiliare
Raport evaluare - Evaluatori romania
- Monitorul oficial
- Contabilitate si audit
- Administratia financiara
DREPTUL DE PROPRIETATE
-> Definitia si caracteristicile dreptului de proprietate
-> Caracterele generale ale dreptului de proprietate
-> Dreptul de accesiune
-> Dreptul de proprietate publica
-> Obiectul dreptului de proprietate publica
-> Dreptul de proprietate privata
-> Ingradirile de interes privat
-> Dobandirea dreptului de proprietate
-> Dreptul de uzufruct
-> Dreptul de uz, abitatie si superficie
Dreptul de uz si de abitatie
Dreptul de uz si de abitatie sunt drepturi reale ce deriva din dreptul de uzufruct.
Dreptul de uz reprezinta dreptul unei persoane de a servi de un lucru si de a-i culege fructele in vederea satisfacerii nevoilor sale, precum si ale familiei sale.
Dreptul de abitatie este dreptul unei persoane de a folosi casa de locuit in scopul satisfacerii nevoilor lui de locuit si ale familiei sale.
6.4. Dreptul de servitute
Servitutile reprezinta sarcini impuse unui imobil pentru uzul si utilitatea altui imobil, care aparţine altui proprietar.
Caracterul servitutiilor
Servitutea presupune existenta a doua fonduri:
a) un fond imobil ce aparţine unui proprietar si in folosul căruia se constituie servitutea, fond numit dominant;
b) un fond aservit, constituit dintr-un fond imobil ce este proprietatea altei persoane si asupra căruia s-a stabilit sarcina servitutii.
Clasificarea servitutiilor
Servitutii naturale care se nasc din situaţia lucrurilor, cum sunt: servitutea de scurgere a apelor naturale, de granituire, de îngrădire si a izvorului.
Servituti legale, stabilite prin lege, de exemplu, servitutea referitoare la zidul ori santul comun, servitutea referitoare la interdicţia de a construi sau de a planta pe un anumit teren.
Sevituti convenţionale sunt acelea stabilite prin fapta omului. Legea prevede ca proprietarul este in drept sa greveze proprietatea sa cu orice fel de sarcini, cu condiţia sa nu deranjeze ordinea publica.
Moduri de dobândire a servitutii:
- prin titlu, in care includem: orice convenţie si testamentul;
- prin uzucapiune;
- prin destinaţia stabilita de proprietar.
Stingerea servitutilor
Exista mai multe modalitati de stingere a servitutilor:
- imposibilitatea materiala;
- confuziune, situaţie in care cele doua fonduri, dominant si aservit, s-a unit;
- neuzul;
- pieirea lucrului aservit;
- renunţarea la servitute din partea titularului dreptului;
- a expira termenul, atunci cand s-a stabilit un astfel de termen;
- cel ce a constituit servitutea a revocat-o.
Dreptul de superficie
Dreptul de superficie reprezinta dreptul de proprietate pe care îl are o persoana denumita superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor, sau lucrărilor ce se afla pe suprafaţa unui teren ce aparţine altui proprietar.
Spre deosebire de dreptul de proprietate, dreptul de superficie prezintă următoarele particularitati:
a) dreptul de proprietate poate avea ca obiect bunuri de orice natura, pe cand dreptul de superficie poate avea ca obiect numai construcţii si plantaţii;
b) dreptul de proprietate conferă titularului posesiunea, folosinţa si dispoziţia asupra bunului ce formează obiectul dreptului, pe cand dreptul de superficie, pe lângă aceste prerogative, mai conferă titularului sau si dreptul de folosinţa privitor la terenul pe care se afla construcţiilor si plantaţiile.
Modurile de obţinere a dreptului de superficie sunt:
a) pe cale convenţionala sunt:
- prin convenţia dintre proprietarul unui teren, care permite superficiarului sa ridice o construcţie, sau sa facă o plantaţie pe terenul sau;
- prin intermediul unui contract cand transmisiunea dreptului de superficie de la vechiul titular la noul titular are loc pe cale acordului de voinţa a ambelor parti;
- prin atribuirea folosinţei terenului de care stat persoanelor fizice sau juridice in scopul ridicării unor construcţii
b) pe cale succesorala, dreptul de superficie se dobandeste prin testament sau prin lege.
c) dreptul de superficie se mai poate dobândi si ca efect al unei posesiuni îndelungate – ucucapiune
Cele mai frecvente modalitati de naştere a dreptului de superficie sunt contractul de închiriere a unui imobil, in care s-a stipulat ca locatarul poate sa facă anumite adăugiri imobilului închiriat si contractul de arenda al unor terenuri pe care arendaşul face anumite construcţii sau plantaţii, asupra cărora el dobandeste un drept de superficie.




