Evaluarea activelor imobilizate la intrarea în patrimoniu

La data intrării în întreprindere, imobilizările corporale trebuie să fie evaluate la cost de achiziţie sau cost de producţie, după caz.
Costul unei imobilizări achiziţionate este format din preţul său de cumpărare, la care se adaugă taxele vamale, taxele nerecuperabile şi toate cheltuielile directe atribuibile, angajate pentru a aduce activul în starea de utilizare prevăzută. În cadrul preţului de cumpărare se va ţine cont de toate rabaturile şi remizele .
Cheltuielile directe atribuibile se referă la : cheltuielile de pregătire a zonei ; cheltuielile de transport şi manipulare iniţiale ; cheltuielile de instalare ; onorariile cuvenite arhitecţilor, inginerilor şi costul estimat de lichidare (scoatere din funcţiune), de transport a zonei, în măsura în care acestea sunt contabilizate ca provizion.
Cheltuielile administrative şi alte cheltuieli generale nu intră în structura costului activului, exceptând situaţia în care astfel de cheltuieli pot să fie directe legate de achiziţia sau punerea în stare de utilizare a bunului.Acelaşi tratament este suportat şi de cheltuielile de demarare şi cele preliminare exploatării.
Atunci când plata contravalorii unei imobilizări se face ulterior achiziţionării, dincolo de condiţiile obişnuite, bunul este contabilizat la preţul său dat de plata imediată, iar diferenţa este considerată o cheltuială a perioadei de credit (cheltuială financiară).
Prin valoarea de intrare a unei imobilizări se înţelege :
• valoarea de intrare aferentă fiecarui mijloc fix, reevaluată in conformitate cu prevederile legale;
• cheltuielile de achiziţie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
• costul de producţie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonială;
• valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor in activ pe baza raportului întocmit de experţi sau cu aprobarea consiliului de administraţie al agentului economic, responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ sau a ordonatorului de credite bugetare, în cazul instituţiilor publice;
• valoarea de aport acceptata de părţi pentru mijloacele intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, conform statutelor sau contractelor,determinată prin expertiză;
• în cazul celor cumpărate cu durata normală de utilizare expirată, precum şi a celor pentru care nu există date de identificare a duratei normale de utilizare consumate, valoarea de intrare este data de cheltuiala de achiziţie ;
• în cazul investiţiilor puse în funcţiune parţial sau total cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale, valoarea stabilită în situaţiile de lucrări, la data punerii în funcţiune. La terminarea investiţiilor şi la trecerea lor în categoria activelor corporale, valoarea de intrare se majorează cu eventualele cheltuieli efectuate între data punerii în funcţiune şi data întocmirii procesului verbal de punere în funcţiune ;
• în cazul sondelor provenite din lucrări de foraj executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice, care au dat rezultate şi urmează a fi folosite în scopul de producţie, valoarea obţinută prin înmulţirea numărului de metri ai adâncimii de la care se exploatează cu preţul mediu efectiv realizat perioadă metru forat, în anul anterior trecerii în categoria imobilizărilor corporale, la sondele de exploatare săpate în condiţii asemănătoare. Pentru sondele de ţiţei şi gaze provenite din lucrările de foraj executate în vederea exploatării şi prospecţiunii geologice, valoarea de intrare se stabileşte în mod similar ;
• pentru imobilizările corporale rezultate din lucrări miniere, executate pentru explorări şi prospecţiuni geologice care au dat rezultate, totalul cheltuielilor efectuate în acest scop, inclusiv cheltuielile necesare trecerii în regim de producţie ;
• pentru animalele de reproducţie, costulde producţie al animalelor pentru carne la care se adaugă sporurile de preş în funcţie de categoria biologică.
Ca urmare a actualizării valorii de intrare a mijloacelor fixe în baza prevederilor legale, mijloacele fixe a căror valoare de intrare este mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a guvernului vor fi menţinute în evidenţa contabilă ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar . Valoarea rămasă neamortizată se va recupera prin includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă de maximum 3 ani, cu aprobarea consiliului de administraţie sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului. După amortizarea completă, aceste mijloace fixe se scot din evidenţa mijloacelor fixe şi se trec la categoria de obiecte de inventar.
La scoaterea din folosinţă se vor aplica regulile de casare a obiectelor de inventar.