-> Tipuri active financiare
-> Instrumente financiare derivate

Instrumente financiare derivate:

Instrumentele financiare derivate dau uneia dintre parti dreptul contractual de a schimba active financiare cu alta parte, in conditii ce sunt potential favorabile sau o datorie contractuala de a schimba active financiare cu alta parte in conditii ce sunt potential nefavorabile. Totusi, ele nu implica transferul instrumentului financiar primar la inceputul contractului si nici ca un astfel de transfer sa aiba loc, in mod necesar, la scadenta contractului (IAS 32, AG 16).
Instrumentele financiare derivate creeaza drepturi si datorii, ce au ca efect transferarea intre parti a unuia sau mai multor riscuri financiare, inerente unui instrument financiar primar de baza (IAS 32, AG 16).
Multe alte tipuri de instrumente financiare derivate incorporeaza un drept sau o datorie de a face schimburi viitoare, incluzand swap-ul de rata a dobanzii si swap-ul valutar, rata dobanzii din contractele caps, collars si floors pe baza ratei dobanzii, imprumuturile, emisiunile de obligatiuni si acreditive.
O operatiune de leasing financiar este considerata un instrument financiar, operatiunea de leasing operational nu este considerata un instrument financiar (IAS 32, AG 9).
Un instrument de capital propriu este orice contract care certifica existenta unui interes rezidual in activele unei intreprinderi, dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Exemple uzuale de instrumente de capitaluri proprii includ actiunile comune, unele tipuri de actiuni preferentiale, precum si drepturile de subscriere de active sau optiuni pentru subscrierea sau cumpararea unui numar fix de actiuni ordinare emise de intreprindere in schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar (IAS 32, AG 13).
O optiune de cumparare sau un alt contract similar, achizitionat de o intreprindere, care ii da dreptul de a rascumpara un numar fix din propriile instrumente de capitaluri proprii in schimb, prin remiterea unei sume fixe de numerar sau unui alt activ financiar, nu se constituie intrun activ financiar al intreprinderii (IAS 32, AG 14).
Un instrument (financiar) compus este un instrument financiar care, din punctul de vedere al emitentului, contine atat un element de datorie, cat si de capital propriu.
Valoarea ansamblului tuturor activelor financiare asupra unei proprietati poate fi diferita decat suma participatiilor individuale la acea proprietate.
Valoarea completa (100%) a participatiilor la proprietatile generatoare de venit, apartinand mai multor asociati, este posibil sa depaseasca valoarea agregata a participatiilor minoritare la proprietatile respective. In mod similar, valoarea portofoliului unui fond imobiliar, care reprezinta ansamblul diferitelor proprietati, este posibil sa difere de suma valorilor tuturor proprietatilor care formeaza portofoliul, datorita specificului combinarii proprietatilor in portofoliu si/sau managementului portofoliului.
Evaluatorul estimeaza mai intai valoarea completa sau totala a unei proprietati inainte de a evalua participatiile fragmentare (proprietatii).
In misiunile care implica active financiare, evaluatorul trebuie sa identifice in mod exact drepturile de proprietate care se evalueaza, daca este vorba de o pozitie majoritara sau minoritara intr-o intreprindere sau proprietate, de un drept contractual sau un drept majoritar sau minoritar asupra unei investitii imobiliare sub forma de actiuni. Evaluatorul trebuie sa examineze clauzele contractuale sau actele constitutive (de asociere) pentru a verifica cota procentuala din proprietate pe care o reprezinta subiectul evaluarii.
Evaluarea activelor financiare implica cunostinte inalte si specializate. Ca urmare, evaluatorul trebuie sa adapteze abordarea sau abordarile la natura activului financiar de evaluat.
Pentru evaluarea proprietatilor detinute in parteneriat pot fi utilizate toate cele trei abordari.
Daca un asociat/actionar a achizitionat participatii intr-o asociere sau intreprindere, evaluatorul ia in considerare efectele activelor non-imobiliare asupra pretului tranzactiei. Aceste elemente pot include finantari speciale, garantari privind ocuparea sau venitul si servicii de management.
Optiunile de cumparare sunt considerate la cost de cumparator, cand optiunea este exercitata. Astfel, costul unei optiuni de a cumpara o proprietate, optiune care a fost exercitata, se adauga la pretul de vanzare al proprietatii imobiliare. Un evaluator trebuie sa ia in considerare efectul de indatorare, produs de o optiune de cumparare, asupra pretului de tranzactie final al unei proprietati. Cand o optiune de cumparare a unei proprietati inchiriate este exercitata iar chiriile anterior platite sunt considerate parti ale pretului de cumparare, astfel de plati sunt tratate ca plati de rate.
Pretul unitatilor sau actiunilor unei investitii imobiliare pe actiuni sunt stabilite pe pietele pe care acestea sunt tranzactionate. Evaluarile activelor imobiliare, care sunt componente ale unui pachet de instrumente de investitie, pot fi solicitate pentru subscriere sau rating inaintea unei oferte publice de vanzare.